Nando Mario Varga - În premieră absolută la Opera Națională București: “Procesul lui Eichmann” / Lovitură frontală împotriva uitării / O viziune curajoasă, neconvențională și profundă aparținând doamnei Tova Ben-Nun Cherbis

ANIMA NEWS - În această seară, sâmbătă 29 martie 2025 și mâine, duminică, 30 martie, în România are loc un moment pe care îl pot descrie drept răvășitor și necesar: premiera mondială a operei ”Procesul lui Eichmann” la Opera Națională București – o creație monumentală semnată de compozitorul israelian Gil Shohat, regizată de Erwin Șimșensohn, dirijată de Daniel Jinga și scrisă de dramaturgul Motti Lerner. Dar dincolo de nume și prestigiu, această operă este o lovitură frontală împotriva uitării.

La eveniment este prezent Ambasadorul Israelului în România, diplomați, personalități publice și politice, alături de un public numeros. 

Totul a pornit de la o viziune – una curajoasă, neconvențională și profundă – aparținând doamnei Tova Ben-Nun Cherbis. 

Ea nu doar că a imaginat acest proiect, ci l-a dus la capăt cu o forță rar întâlnită. Prin inițiativa sa, România devine gazda unui act de memorie universală, un răspuns artistic și educațional la tragediile care încă ne bântuie.

Spectacolul nu doar dramatizează procesul din 1961 al criminalului nazist Adolf Eichmann, ci reînvie vocile supraviețuitorilor. 

E o lumină crudă dar eliberatoare, aruncată asupra umbrei celei mai întunecate părți a istoriei recente. 

E imposibil să stai în sală și să nu simți o durere care te străpunge – dar și o sete de adevăr care nu mai poate fi reprimată.

Această operă nu este un simplu act cultural. Este un manifest. Un strigăt. O promisiune: Niciodată din nou. 

Iar forța acestui mesaj crește prin continuitatea proiectului, care se extinde prin simulări educaționale ale procesului Eichmann, vizite în locuri simbol ale Holocaustului și, mai nou, printr-o piesă de teatru montată la TNB – toate realizate sub coordonarea doamnei Tova Ben-Nun Cherbis.

Ceea ce are loc în această seară este mai mult decât artă. Este rezistență. Este un gest de asumare colectivă. Este ceea ce trebuie să facem când lumea începe din nou să uite.

Și, poate cel mai important, ne reamintește că un singur om – cu viziune, curaj și dedicare – poate face diferența între uitare și memorie. 

Între pasivitate și acțiune. 

Între superficialitate și profund adevăr. (Nando Mario Varga, Anima News)