Angelica Rozeanu, regina uitată a tenisului de masă (VIDEO)

ANIMA NEWS - A supraviețuit infernului din România, s-a îndrăgostit de tenisul de masă și de acolo a urcat până la titlul mondial și la gloria internațională. Angelica Rozeanu, decedată în 2006 este probabil cea mai mare legendă sportivă necunoscută publicului larg din Israel.

„Două evenimente importante, fără legătură între ele, s-au întâmplat în 1921 în România postbelică: fondarea Partidului Comunist Român, cu toate implicațiile sale istorice, și nașterea unei fetițe evreice pe nume Angelica Adelstein (ulterior Rozeanu). Ani mai târziu, acea fetiță a devenit o tânără, apoi o femeie, care a oferit inspirație și mândrie unui popor întreg” – așa se scria în broșura Clubului Internațional Swietling în 1993.

Ziarele de sport de renume mondial și-au dedicat paginile descrierii stilului ei inconfundabil: jocul Angelicăi Rozeanu era artă pură. 

La Campionatul Mondial din Viena, în 1951, ziarul francez L'Équipe scria: „Englezul Leach a câștigat titlul masculin, dar Angelica Rozeanu a furat spectacolul. A lăsat o impresie extraordinară și succesul ei în apărarea titlului o transformă în autoritatea absolută a campionatelor mondiale”. 

Iar cotidianul sportiv Corriere nota: 

„În finală, Angelica Rozeanu nu doar că a dovedit că este cea mai bună, ci a atins un nivel de joc la care orice jucător bărbat poate doar visa”.

Rozeanu a murit în 2006, la 85 de ani, dar a trăit o viață de poveste, ce poate fi descrisă în termeni de „foc și renaștere”.

În anii 1940–1941, s-a ascuns prin România. 

Schimba constant locuințele. 

Familia ei a fugit din București de frica represaliilor. 

Tatăl ei, urmărit de autorități, a murit în aprilie 1944 din cauza stresului și a atacurilor de inimă repetate. 

Angelica și familia ei s-au refugiat prin sate, au fost adăpostiți de țărani, dar frica i-a urmărit necontenit. 

În cele din urmă, familia a fost nevoită să se separe. 

Ea a fost găzduită de prieteni în București, trăind sub teroarea constantă a perchezițiilor.

În acei ani, legile rasiale antievreiești le interziceau evreilor accesul în cofetării, cafenele, săli de sport, sau chiar apelarea la medici fără intermediul poliției. Sportivilor evrei le era interzis să se antreneze sau să concureze. 

Piesele de teatru erau prezentate sub pseudonime. 

Evreii erau obligați să curețe zăpada, să doneze lunar lenjerii și pături, iar la orice atac asupra unui soldat german, represaliile erau cumplite: 50 de evrei erau executați pentru fiecare german ucis.

Pogromul din București, 21–23 ianuarie 1941, a fost unul dintre cele mai atroce din istoria evreilor din România: torturi, jafuri, violuri și crime. 

În Iași, în 29 iunie același an, au fost uciși până la 20.000 de evrei – unul dintre cele mai mari masacre din Europa de Est.

În ciuda acestor orori, Angelica a supraviețuit.

Și nu doar atât. 

Din 1950, a câștigat șase titluri mondiale consecutive, totalizând 17 medalii de aur pentru România – performanță înregistrată în Cartea Recordurilor Guinness. 

Din 1955, nici o jucătoare europeană n-a mai cucerit un titlu mondial, dominația trecând la asiatice.

În 1960, aproape de 40 de ani, a aliat în Israel. 

A mai reușit să câștige trei campionate naționale, reprezentând noua ei țară cu aceeași pasiune.

Președintele Federației de Tenis de Masă, Ran Konik, spunea: 

„Modestia ei era invers proporțională cu performanțele incredibile”.

Iar Fima Boris, președintele Clubului Swietling Israel, adăuga: 

„Timp de decenii, în Israel și în lume, toți îi căutau compania”.

În plan personal, jurnaliștii și foști elevi își amintesc de ea nu doar ca sportivă, ci ca pedagog excepțional, ghidată de un simț al dreptății profund.

Ceea ce Angelica Rozeanu a făcut cu mingea albă de celuloid nu a fost doar ping-pong. 

A fost artă. 

Genialitate pură.

De aceea, ea rămâne pentru eternitate: Prima Doamnă a tenisului de masă mondial. (Anima News)