ANIMA NEWS – În timp ce lumea urmărește cu sufletul la gură consecințele devastatoare ale confruntării recente dintre Israel și Iran, liderul suprem al Republicii Islamice, ayatollahul Ali Khamenei, rămâne izolat într-un buncăr subteran, departe de lumina zilei și de realitatea cruntă a unui regim care se clatină.
La ora 03:30 dimineața, pe 13 iunie, cerul Teheranului a fost străpuns de vuietul avioanelor de luptă și al focurilor antiaeriene.
O ploaie de explozii a zguduit orașul.
În câteva minute, conducerea iraniană a fost forțată să recunoască o realitate de neconceput: epoca invulnerabilității se încheiase.
Israelul trecuse linia roșie, iar SUA, printr-un gest de sprijin tăcut, dăduse undă verde. În haosul declanșat, Khamenei a fost evacuat în grabă într-un buncăr secret din nordul Teheranului, împreună cu familia și garda de corp personală.
La suprafață, regimul încerca să păstreze aparențele.
La doar câteva ore după loviturile devastatoare, biroul liderului suprem anunța cu emfază că, "câțiva comandanți și oameni de știință" au fost uciși, dar că vor fi înlocuiți.
Khamenei apărea într-un mesaj video, repetând aproape mecanic: "Regimul sionist a făcut o mare greșeală."
Dar în spatele camerelor, totul se prăbușea. Forțele Aeriene ale Gardienilor Revoluției au fost decapitate.
Hezbollah, bastionul iranian de pe granița israeliană, s-a prăbușit în tăcere.
Nici măcar Naim Qassem, succesorul lui Hassan Nasrallah, nu a îndrăznit să apară la cameră. În loc de ripostă, au urmat câteva amenințări palide și ezitante.
Iranul a investit miliarde în Hezbollah timp de 35 de ani.
Iar acum, în momentul-cheie, acel pariu s-a dovedit un eșec.
Lansarea târzie a două sute de rachete spre Israel a fost mai degrabă o tentativă de salvare a aparențelor decât un act real de forță.
În Teheran, frica și incertitudinea au lăsat loc unei furii mocnite.
"Nu am văzut frică pe fețele oamenilor. Am văzut magazine închise, dar și oameni care râdeau pe stradă. Viața continuă. Nu s-au plecat în fața războiulu", scria jurnalistul de curte Mehrdad Khalil.
Cu toate acestea, paranoia a cuprins regimul.
Peste 700 de persoane au fost arestate sub acuzația de colaborare cu Mossad-ul.
Zeci de execuții au fost deja raportate.
În paralel, Khamenei a rupt contactul cu propriii săi oficiali.
Tot mai mulți vorbesc despre o lovitură de palat tăcută – oameni de afaceri, generali, rude ale clericilor plănuiesc o tranziție fără zgomot.
Donald Trump a intervenit brusc, anunțând că SUA știe exact unde se ascunde liderul iranian:
"Este o țintă ușoară, dar nu-l vom elimina… deocamdată."
Reacția lui Khamenei a fost furioasă și disperată. A vorbit despre "sabia lui Zulfiqar" și "revenirea la Khaybar", evocând simbolistica războaielor islamice împotriva evreilor.
Între timp, în spatele scenei, numele moștenitorului începe să fie rostit tot mai des: Mojtaba Khamenei, fiul liderului.
Fără legitimitate religioasă, dar cu control deplin asupra tezaurului, Gărzilor Revoluției și rețelelor de influență.
Alții îl văd pe Hassan Khomeini, nepotul fondatorului revoluției, ca pe un posibil lider de compromis pentru Occident.
Dar, așa cum avertiza istoricul Karim Sadjadpour în New York Times, succesiunea în dictaturi nu se câștigă prin popularitate, ci prin forță.
În Iran, forța înseamnă generali, nu reformiști.
Deși regimul a pierdut oameni, facilități nucleare și prestigiu, el supraviețuiește.
În logica lui Khamenei, aceasta este deja o victorie.
"Supraviețuirea este o victorie. Populația e flămândă și speriată, dar nu are mijloace să răstoarne regimul. Încă", explică Ayelet Savyon de la Institutul MEMRI.
Ce urmează? Reconstrucție. Reînarmare. O nouă rundă. Mai sofisticată. Mai periculoasă.
Iar Israelul, avertizează experții, trebuie să-și întărească nu doar armata, ci și strategia politică subterană, pentru a susține minoritățile care ar putea sfâșia imperiul din interior.
Pentru că, la final, chiar dacă moare Khamenei, ideologia lui nu a fost încă învinsă. (Anima News)
0 Comentarii