Nando Mario Varga: Moldova-Transnistria: Conflictul care refuză să moară – dar nici să trăiască

Într-o lume în care conflictele fierb la foc mare, războiul dintre Moldova și Transnistria rămâne cel mai constant congelator geopolitic din Europa de Est. Un „conflict înghețat” atât de stabil, încât dacă ar fi produs electrocasnic, ar primi stele Michelin pentru răcire diplomatică.

Totul a început prin 1992, cu un schimb de focuri, acuzații și foarte multe steaguri fluturate nervos, într-o Moldovă care abia învăța ce e aceea independență. 

De atunci, s-au tras mai puține gloanțe și mai multe cabluri de electricitate între Chișinău și Tiraspol – dar tensiunea rămâne.

Transnistria, fâșia rebelă dintre Nistru și granița cu Ucraina, se declară republică independentă. 

N-o recunoaște nimeni oficial (în afară de câteva teritorii care n-au ieșire la mare, dar au ieșire la delir), însă are steag propriu, președinte, pașapoarte și un serviciu secret cu nostalgii sovietice.

Chișinăul, la rândul său, nu recunoaște existența Transnistriei, dar negociază permanent cu ea, face schimb de curent, de gaze și de replici încruntate prin OSCE, în ceea ce s-ar putea numi „conviețuire în dezacord calm”.

Rusia, desigur, joacă rolul bunicului protector: menține trupe „de menținere a păcii” în regiune (adică soldați care păzesc linia de îngheț ca pe lada frigorifică din Uniune). 

Când e întrebată dacă le va retrage, Moscova zâmbește în dialect strategic și schimbă subiectul spre NATO.

În ultima vreme, contextul regional s-a înfierbântat (Ucraina, frontiere, drone etc.), dar Transnistria rămâne în aceeași poziție de yoga diplomatică numită „stau, dar mă uit urât”. 

Chișinăul cere retragerea trupelor ruse. Tiraspolul cere recunoaștere internațională. Rezultatul? 

Un echilibru imposibil și totuși funcțional.

Concluzia?

Războiul moldo-transnistrean a devenit între timp o piesă de muzeu funcțională. 

Nu face scandal, dar nici nu lasă pe nimeni să plece. 

Moldova vrea integrare europeană. Transnistria vrea altceva. Poate doar să rămână așa. 

Ceea ce, în această parte a lumii, e deja o formă de pace. (Anima News)