Autor: Nando Mario Varga
ANIMA NEWS – În vremuri normale, politica se construiește pe idei, compromisuri și leadership. Dar în Israelul anului 2025, pare că formula care ține guvernarea în viață este un amestec greu de digerat: dependență politică, loialitate condiționată și ideologii radicale.
Nu e vorba de conspirații sau „secrete” în sensul clasic, ci de o relație pe cât de transparentă la suprafață, pe atât de toxică în profunzime – cea dintre Benjamin Netanyahu, Bezalel Smotrich și Itamar Ben-Gvir.
Am urmărit această relație încă de la formarea guvernului în 2022.
Atunci, Netanyahu a făcut o alegere strategică: a legitimat două figuri politice care, până nu demult, erau considerate prea extremiste chiar și pentru dreapta israeliană.
A adus în Knesset, și apoi în ministere-cheie, două forțe care nu doar că pun la încercare valorile democratice ale Israelului, ci și testul realității.
Smotrich și Ben-Gvir nu sunt accesorii în guvern – sunt pivoți.
Fără ei, coaliția se prăbușește.
Iar Netanyahu știe asta.
Așa că a negociat cu ei nu din poziție de forță, ci de necesitate.
Le-a oferit putere reală: Finanțele și controlul civil în Iehuda și Shomron pentru Smotrich, Ministerul Securității Naționale pentru Ben-Gvir.
Un preț politic uriaș pentru o stabilitate relativă.
Dar adevărata poveste nu stă în funcțiile distribuite, ci în modul în care această coabitare forțată influențează fiecare decizie majoră luată la nivel național.
Deși împărtășesc o viziune ultra-naționalistă – anexarea teritoriilor, respingerea unui stat palestinian, retorica de forță – cei doi lideri de extremă dreapta sunt în competiție directă.
Smotrich se vede ca un ideolog organizat, o voce a „dreptei educate”.
Ben-Gvir preferă show-ul: scandaluri, gesturi provocatoare, lozinci strigate de pe marginea prăpastiei.
Această competiție creează fisuri care ar putea deveni rupturi.
După alegerile din 2022, alianța lor s-a destrămat.
În ianuarie și iulie 2025, când Netanyahu a dat semnale că ar putea accepta un acord de încetare a focului cu Hamas, Ben-Gvir a amenințat public cu ieșirea din guvern. A încercat să-l atragă pe Smotrich într-un front comun.
Dar Smotrich s-a distanțat. A criticat acordul, dar a refuzat să se alinieze retoricii de război a partenerului său politic.
Nu din reținere morală – ci pentru că viziunile lor despre cum se face politică sunt fundamental diferite.
Și totuși, în pofida disensiunilor, ambii rămân în guvern.
Pentru că au nevoie unul de celălalt – și, mai ales, pentru că Netanyahu are nevoie de amândoi. Iar el, la rândul său, joacă un joc periculos: evită confruntările directe, calmează spiritele când e nevoie, dar rareori pune limite reale. De ce? Pentru că fiecare zi în care guvernul nu cade e o zi în care procesele sale penale sunt mai puțin amenințătoare.
În tot acest timp, societatea israeliană plătește prețul.
Retorica ultra-naționalistă devine normalitate.
Se strigă în Knesset ce altădată se șoptea în marginea extremei drepte. Declarațiile lui Ben-Gvir, de tipul „drepturile evreilor sunt mai importante decât cele ale arabilor”, nu mai scandalizează cum o făceau odinioară – ba chiar își găsesc ecou în rândul tinerilor alegători frustrați. Smotrich cere „măsuri economice de colaps” împotriva Autorității Palestiniene, ignorând toate avertismentele serviciilor de securitate.
Iar Netanyahu tace. Sau aprobă în tăcere.
Privind din afară, pare că asistăm la o simplă alianță politică între trei oameni cu obiective comune.
Dar realitatea e mai complexă.
Avem de-a face cu un triunghi fragil, tensionat, alimentat de ego, teamă și calcul rece.
Nu există afecțiune între acești trei lideri – doar o înțelegere temporară: „ne ținem unii pe alții la putere, până când unul dintre noi devine inutil”.
Problema este că, între timp, valorile democratice ale Israelului sunt erodate.
Politicile sunt împinse spre extremă, iar relațiile internaționale sunt testate constant.
SUA și UE avertizează, sancțiunile se înmulțesc, iar Netanyahu pare blocat – incapabil să modereze un guvern pe care el însuși l-a creat.
Acesta nu mai este doar un joc de șah politic. Este o ruletă riscantă în care miza nu este doar cariera unui prim-ministru – ci echilibrul fragil al unei întregi societăți. (Nando Mario Varga, Anima News)
Nando Mario Varga este jurnalist, analist politic și fondator al agenției de presă Anima News. Scrie despre Orientul Mijlociu, identitate, memorie și geopolitică dintr-o perspectivă umană și lucidă.
0 Comentarii