ANIMA NEWS - Respectarea Șabatului** reprezintă una dintre cele mai puternice expresii ale identității evreiești, fiind considerată o afirmare clară a faptului că Dumnezeu a creat lumea și continuă să-i ghideze existența.
Talmudul subliniază că păstrarea Sabatului nu este doar o chestiune de credință, ci modelează profund viața evreiască, caracterizată prin abținerea de la anumite forme de muncă creativă și prin accentul pus pe bucurie, familie și conexiune.
Întrebarea care se ridică adesea este cum se raportează aceste aspecte practice la ideile fundamentale ale iudaismului despre creație și scopul divin, mai ales având în vedere că Tora afirmă că Dumnezeu „S-a odihnit” în a șaptea zi, deși El este o ființă non-fizică.
„Odihna” lui Dumnezeu: O nouă facultate spirituală
În Tora, cele 10 Porunci apar de două ori, iar Șabatul ocupă un loc central în ambele versiuni, fiind încadrat de două explicații majore: creația și Exodul.
Prima versiune poruncește „Să nu faci nicio muncă... căci în șase zile Dumnezeu a făcut cerul și pământul... dar S-a odihnit în a șaptea”.
A doua versiune adaugă, pe lângă crearea lumii, referirea la „sclavia din Egipt” și eliberarea ulterioară, transformând astfel Șabatul într-un martor viu al creației continue și al implicării divine susținute în existența umană.
Pentru cabaliști, actul creator al lui Dumnezeu nu a fost limitat la un singur moment istoric, ci este o creație continuă, unde fiecare clipă depinde de voința divină care o susține.
Aceasta înseamnă că „odihna lui Dumnezeu” nu semnifică retragere sau inactivitate, ci încetarea de a introduce noi legi ale naturii.
În timpul celor șase zile, noi dimensiuni și principii ale realității apăreau constant.
În a șaptea zi, cadrul existenței a fost complet, iar lumea a intrat într-un ritm constant de susținere divină, nu de inovație.
Ceea ce s-a adăugat în acea a șaptea zi nu a fost un element fizic, ci o facultate spirituală: conștiința și percepția.
Odată cu finalizarea procesului creator, omenirea a primit capacitatea de a percepe divinul din interiorul creației, de a vedea dincolo de vălul naturii.
Numarul șapte simbolizează acest dinamism: șase direcții fizice ale spațiului material, iar a șaptea fiind observatorul conștient care percepe sensul întregului.
Scopul odihnei: Renunțarea la stăpânirea umană
Talmudul definește 39 de categorii de muncă interzise de Șabat.
Acestea nu se referă la efortul fizic, ci la activitatea creativă – acte care alterează sau modelează lumea materială (agricultură, construcții, prelucrarea materialelor, scrisul, etc.).
Această înțelegere oglindește modelul divin: Dumnezeu S-a odihnit de inovație, nu de efort.
Evident, prin oprirea acestor acte creative, oamenii recunosc că lumea și capacitățile lor provin, în ultimă instanță, de la Dumnezeu, exprimând astfel gratitudine și umilință.
În acest moment de pauză de la „remodelarea lumii”, se creează spațiu pentru percepție și reflecție asupra sensului profund al acțiunilor și muncii depuse.
O categorie distinctă de muncă interzisă este cea de a transporta între spațiile private și cele publice.
Acest lucru simbolizează interacțiunea umană în societate, iar restricționarea mișcării pe Șabat plasează simbolic întreaga structură a societății umane sub suveranitatea divină.
În esență, cele 38 de categorii exprimă supunerea stăpânirii umane asupra naturii, în timp ce a 39-a exprimă supunerea stăpânirii sociale față de Dumnezeu.
Se remarcă, de asemenea, că aceste 39 de forme de muncă au fost inițial efectuate de evrei în sclavie pentru Faraon și, ulterior, au fost folosite pentru a construi Tabernacolul, amintind astfel că potențialul uman este un dar divin ce trebuie folosit cu sens și conștiență.
Bucuria și deliciul spiritual
Șabatul nu este doar o zi de restricție, ci și de bucurie și deliciu fizic.
El începe și se termină cu vin (Kiddush și Havdalah), include mese mai bogate, haine festive, relaxare și este considerat un moment propice pentru intimitatea conjugală.
Profetul Isaia a spus: „Vei numi Șabatul o desfătare”.
Iudaismul integrează plăcerea fizică în serviciul unui scop superior, transformând-o într-un act sacru atunci când este direcționată cu conștiență.
Înconjurându-ne de frumusețe și liniște pe Șabat, restaurăm o stare de expansiune interioară care permite o conexiune mai profundă cu familia și cu Dumnezeu.
Acest echilibru unic între disciplina serviciului divin și confortul lumesc face ca Șabatul să fie „un dar prețios” al iudaismului, a cărui esență trebuie trăită, nu doar citită. (Anima News)
Rabinul Meir Bier a contribuit la această analiză, iar Nando Mario Varga și echipa Anima News au contribuit la redactarea acestei știri.
Rabinul Meir Bier
* Rabinul Meir Bier este profesor la Universitatea din Pennsylvania. A urmat cursurile Yeshiva din Philadelphia, Brisker kollel și Beth Medrash Govoha. A servit ca rabin la sinagoga din Newton, Massachusetts. Rabinul Bier locuiește în Bala Cynwyd cu soția și cei cinci copii ai săi.
0 Comentarii