Anchetă la vârf în armata israeliană (Analiză)

- Nando Mario Varga - 

ANIMA NEWS - Șeful Statului Major al armatei israeliene, generalul Eyal Zamir, a decis să zguduie structurile de comandă și a numit un nume greu pentru una dintre cele mai sensibile anchete din prezent: generalul în rezervă Roni Numa va conduce verificarea completă a documentului „Zidul Ierihonului” („Homat Yeriho”), planul secret al Hamas de înșelare și penetrare a sistemului de apărare israelian înainte de 7 octombrie. Documentul, care descria pas cu pas cum urma să fie orbită armata și cum urmau să fie surprinse comunitățile de la granița cu Gaza, a existat pe masa factorilor de decizie, dar până acum nu a fost cercetat serios, ceea ce ridică întrebări dure despre cine a știut, cine a ignorat și cine a ales să tacă.

Numa nu este un ofițer oarecare, ci unul dintre generalii cu reputație de „om de criză”, chemat în misiuni unde alții ezită. În timpul pandemiei de coronavirus a condus dispozitivul național de sprijin pentru comunitățile ultraortodoxe, într-un moment în care cartiere întregi erau în conflict deschis cu regulile sanitare, iar guvernul avea nevoie de cineva care să intre pe teren, să vorbească cu rabinii și să țină sub control un incendiu social care amenința să scape de sub control. 

În culise, Numa a fost unul dintre puținii generali care au reușit să câștige încrederea liderilor ultraortodoxi, obținând acorduri informale care nu au ajuns niciodată în comunicate, dar au fost decisive pentru reducerea tensiunii.

Recent, numele lui a reapărut în prim-plan într-un context la fel de delicat: a depus mărturie în favoarea șefului serviciului de securitate internă, David (Dadi) Zini, pentru a susține numirea acestuia în funcție. 

Prezența lui în acea sală de audieri a transmis un mesaj clar: el este perceput ca figură de sprijin pentru actuala conducere de securitate și ca martor cheie atunci când se discută despre încredere, judecată în situații-limită și responsabilitate personală. 

Faptul că acum i se încredințează dosarul „Homat Yeriho” arată că armata vrea un investigator care să nu se teamă de nume mari și care să poată privi direct spre lanțul de decizii, de la nivel tactic până la birourile cu covoare groase de la vârful sistemului.

În interiorul uniformelor se vorbește de luni de zile despre acel document ca despre o fantomă incomodă: planul Hamas pentru atacul din 7 octombrie ar fi circulat prin mai multe canale, dar a fost perceput ca scenariu ipotetic, nu ca avertisment concret. 

Anchetă condusă de Numa va încerca să clarifice unde s-au rupt verigile: la nivel de informații, la nivel de analiză sau la nivel politic. Surse militare, sub protecția anonimatului, recunosc că există notițe, e-mailuri și fișiere care arată cum au fost discutate fragmente din „Homat Yeriho”, dar fără să fie conectate într-o imagine completă, deși semnalele din teren împingeau în aceeași direcție.

Miza politică este uriașă: orice concluzie fermă a acestei comisii poate lovi atât în conducerea militară de dinainte de 7 octombrie, cât și în liderii politici care au preferat să mențină iluzia unei frontiere „controlabile” cu Gaza. 

Dacă se va demonstra că avertismentele legate de planul Hamas au fost ignorate sau minimalizate, presiunea publică pentru demisii poate exploda. 

În același timp, serviciile de securitate știu că o anchetă reală, nu una cosmetizată, este singura șansă de a repara încrederea familiilor de la frontieră și a soldaților care cer răspunsuri clare, nu doar lozinci.

Oficial, mandatul generalului în rezervă este „tehnic”: să reconstruiască traseul documentului, să audieze ofițeri, analiști și comandanți, să compare avertismentele cu deciziile luate și să prezinte un raport cu recomandări. Neoficial, însă, toți înțeleg că raportul Numa poate deveni scheletul unei anchete naționale mult mai ample, poate chiar baza pentru o comisie de anchetă de stat după încheierea războiului. 

Nu este exclus ca în cadrul interviurilor să fie puse pe masă note interne, minute de ședință și rapoarte clasificate care arată cum, înainte de 7 octombrie, s-au favorizat evaluări optimiste și s-au respins scenarii considerate „extreme”, deși acestea descriau exact ceea ce avea să se întâmple.

Roni Numa, obișnuit să se miște între lumea uniformelor și birourile politice, știe că de această dată nu anchetează un incident izolat, ci o întreagă cultură de siguranță de sine, construită în ani, în care Hamas a fost tratat ca un actor previzibil, interesat mai mult de bani și permise de muncă decât de un atac masiv. 

Pentru familiile soldaților și ale civililor uciși sau răpiți, numirea lui este primul semn că cineva cu greutate va întreba, în mod direct, „cine a ratat semnalul” și „de ce nu s-a acționat la timp”. 

Mulți dintre ei așteaptă nu doar un raport, ci și un moment în care cei responsabili să rostească, în fața camerelor, cuvintele pe care societatea le cere de la 7 octombrie: „ne-am înșelat”. (Nando Mario Varga, Anima News)