ANIMA NEWS - La Mar-a-Lago, în Florida, președintele SUA Donald Trump și premierul israelian Benjamin Netanyahu poartă una dintre cele mai sensibile discuții din ultimii doi ani. Întâlnirea are loc în timp ce faza a doua a acordului de încetare a focului din Gaza stă pe loc, iar presiunea asupra ambilor lideri crește, atât pe plan intern, cât și extern.
Potrivit relatărilor din media americane și israeliene, agenda este clară: viitorul planului pentru Gaza, poziția față de Iran și modul în care Washingtonul și Ierusalimul definesc următorii pași în regiune.
Acordul de încetare a focului, legat de „planul de pace pentru Gaza” adoptat în toamna lui 2025, prevede mai multe faze: încetare a focului, eliberarea ostaticilor, demilitarizarea Hamas și crearea unei structuri de guvernare de tranziție în Fâșie.
Faza a doua a planului pentru Gaza – între hârtie și realitate
Teoretic, planul susținut de SUA urmărește trei obiective: sfârșitul războiului, rezolvarea dosarului ostaticilor și reconstrucția civilă a Gazei sub o administrare de tranziție.
În practică, blocajul se vede chiar acum la Mar-a-Lago. Washingtonul vrea trecerea la etapa a doua: retrageri treptate ale armatei israeliene din interiorul Fâșiei, consolidarea unei administrații palestiniene de tranziție și intrare masivă de ajutor și investiții.
Israelul leagă însă orice pas de o condiție clară: returnarea rămășițelor ultimului ostatic israelian, Ran Gvili, aflate încă în Gaza.
Atât Trump, cât și consilierii săi au transmis familiei Gvili că subiectul este „prioritate absolută”, dar presiunea timpului și a opiniei publice nu lasă mult spațiu de manevră.
Netanyahu a venit în SUA împreună cu părinții lui Ran, tocmai pentru a transforma această condiție într-un element central, emoțional și politic, al întâlnirii.
În spatele acestei dispute punctuale se află întrebarea de fond: câtă presiune este dispusă SUA să exercite asupra Israelului pentru a forța avansarea planului, și cât este gata Netanyahu să riște în interiorul coaliției sale pentru a răspunde cererilor americane.
Netanyahu între Mar-a-Lago și Ierusalim
Premierul israelian ajunge la Mar-a-Lago cu două fronturi deschise. Pe de o parte, are nevoie de umbrela strategică americană în fața Iranului și a Hezbollah. Pe de altă parte, coaliția sa este plină de „linii roșii”: opoziție la retrageri rapide din Gaza, respingerea oricărei formule care ar putea fi interpretată ca un „premiu” pentru Hamas și refuzul de a vedea punctul de trecere Rafah deschis complet fără garanții dure de securitate.
Trump și echipa sa privesc însă lucrurile diferit: pentru Casa Albă, acordul pentru Gaza este un test al capacității SUA de a livra stabilitate după un război foarte costisitor și după un acord de încetare a focului cu Iranul, intrat în vigoare în iunie 2025.
O stagnare în Gaza lovește direct imaginea președintelui ca „artizan al marilor acorduri”.
Netanyahu știe că un refuz frontal în fața lui Trump poate avea un preț strategic: răcirea relațiilor cu principalul aliat, o disponibilitate mai mică pentru presiune asupra Iranului și un sprijin mai condiționat în fața amenințării Hezbollah în Liban.
În același timp, orice concesie vizibilă în fața Americii poate alimenta critici acasă, inclusiv din partea dreptei național-religioase și a familiilor militarilor căzuți în Gaza.
Trump, Gaza și nevoia unui „succes vizibil”
Pentru Trump, întâlnirea de la Mar-a-Lago este mai mult decât o discuție bilaterală.
Ea vine după luni de negocieri dure: acordul de încetare a focului cu Iran, formatul unei autorități internaționale de tranziție pentru Gaza și planurile de reconstrucție finanțate de un consorțiu de state arabe și occidentale.
În fața camerelor, președintele a vorbit deja despre începerea „în curând” a reconstrucției Gazei.
Mesajul este clar: el vrea să arate că planul său nu rămâne doar pe hârtie.
Pentru asta are nevoie însă ca Israelul să accepte pașii următori: flexibilitate controlată pe teren, mai mult rol pentru o structură palestiniană de tranziție și coordonare cu forța internațională de stabilizare.
În culise, există diferențe de ton în interiorul echipei americane.
O parte împinge pentru accelerare, văzând în Gaza ocazia de a demonstra o nouă arhitectură de securitate regională. Alta avertizează că orice retragere grăbită a armatei israeliene, fără un control clar al armelor și fără un mecanism robust de securitate, riscă să reînvie vechile modele de escaladare.
Dosarul Iran: sprijin, dar cu preț
Întâlnirea nu este doar despre Gaza. Iranul planează asupra discuției.
După războiul scurt, loviturile aeriene și testele de rachete, a fost impus un armistițiu mediat de SUA și Qatar.
De atunci, serviciile de informații israeliene raportează exerciții balistice, dispersarea capacităților militare și, în paralel, dezvoltarea programelor spațiale iraniene, cu potențial dublu uz militar.
Trump a transmis deja, în declarații publice, că ar sprijini o lovitură israeliană asupra Iranului dacă Teheranul reia accelerat producția de rachete și programul nuclear.
Pentru Netanyahu, acesta este un mesaj important, aproape un „plafon de securitate”.
Dar sprijinul american nu este gratuit: el vine la pachet cu așteptări clare ca Israelul să se miște în dosarul Gaza și să nu blocheze implementarea planului.
În termeni simpli, ecuația este dură: mai multă coordonare cu SUA în Gaza, mai mult sprijin american pe Iran.
Ce poate ieși din Mar-a-Lago
Scenariile principale după această întâlnire sunt trei:
1. Compromis controlat – Israelul acceptă o formulă limitată de trecere la faza a doua: unele retrageri tactice, mai mult acces umanitar, început de rol pentru administrația de tranziție, în schimbul unei declarații ferme americane privind linia roșie față de Iran și Hezbollah și a reafirmării statutului Israelului ca aliat strategic de prim rang.
2. Blocaj prelungit – Netanyahu rezistă presiunii, invocă constrângerile de securitate și lipsa unor garanții concrete. În acest caz, Washingtonul va continua să apese prin declarații publice, dar fără a rupe relația. Imaginea comună a celor doi lideri va ascunde un dezacord real, care va eroda treptat credibilitatea planului pentru Gaza.
3. Recalibrarea planului – sub presiunea realității de pe teren, SUA și Israel pot decide ajustarea etapelor: condiții mai dure pentru demilitarizarea Hamas, calendar mai flexibil de retragere, un rol mai mare pentru unele state arabe în faza de securitate și reconstrucție.
Indiferent de varianta aleasă, întâlnirea de la Mar-a-Lago confirmă un fapt esențial: viitorul Gazei, relația cu Iranul și poziția strategică a Israelului sunt deja negociate în același pachet.
Pentru Netanyahu, asta înseamnă să navigheze între sprijinul vital al președintelui SUA și presiunile politice interne.
Pentru Trump, miza este să dovedească că planul său nu este doar un document de la ONU, ci o arhitectură reală de putere și stabilitate în Orientul Mijlociu. (Nando Mario Varga, Anima News)
 |
| Nando Mario Varga |
){kind=link}
0 Comentarii