Scrisoarea președintelui SUA, Donald Trump, către premierul Norvegiei, în care sugerează că nu se mai simte „obligat să se gândească exclusiv la pace” după ce nu a primit Premiul Nobel, ridică o problemă serioasă pentru lumea occidentală: personalizarea angajamentelor de securitate.
NATO și UE se bazează pe reguli, predictibilitate și încredere. Când un lider sugerează că pacea devine opțională, în funcție de orgolii sau recompense simbolice, fundamentul acestor alianțe este slăbit.
Istoria arată unde duc astfel de derapaje. În 1968, Cehoslovacia a fost sacrificată de proprii „aliați”, după ce regulile au fost subordonate voinței politice a centrului de putere.
Contextul este diferit astăzi, dar mecanismul de risc este similar: liderul deasupra tratatului.
Occidentul nu își permite alianțe emoționale.
Forța NATO nu stă doar în armament, ci în caracterul și responsabilitatea celor care îi dau direcția. (Lucreția Berzintu / Facebook)
 |
| Lucreția Berzintu |
0 Comentarii