ANIMA NEWS – Schimbarea de direcție a Arabiei Saudite din ultimele luni nu indică ezitare, ci un calcul rece al supraviețuirii politice.
Prințul moștenitor Mohammed bin Salman nu se răzgândește. El încearcă să conducă regatul printr-o dublă criză istorică, externă și internă, care îi limitează drastic marja de manevră.
Pe plan internațional, Riadul traversează o perioadă favorabilă.
Revenirea lui Donald Trump în prim-planul politic american și slăbirea Iranului au redus presiunea externă asupra regatului. Sprijinul direct al Washingtonului i-a oferit prințului moștenitor un spațiu rar de respiro strategic.
Dar acest avantaj este folosit nu pentru normalizare cu Israelul, ci pentru a-și consolida poziția internă și pentru a construi alianțe alternative, inclusiv cu Turcia și Pakistanul.
Adevărata bătălie a lui bin Salman se poartă însă în interiorul Arabiei Saudite. „Viziunea 2030”, proiectul său de transformare economică și socială, avansează mult mai greu decât promiteau planurile oficiale. Țintele pentru investiții străine sunt departe de a fi atinse, iar dependența de veniturile din petrol rămâne ridicată.
În paralel, fondul suveran al regatului se confruntă cu o scădere accentuată a lichidităților, iar bugetul necesită un preț al petrolului mult peste nivelul actual al pieței pentru a evita deficite cronice.
Reformele sociale au generat rezistență. Integrarea femeilor, reducerea influenței clerului wahhabit și încercarea de a schimba contractul social bazat pe subvenții și tăcere politică au creat tensiuni profunde.
Bin Salman știe că fiecare pas înainte înseamnă mai mulți adversari interni și mai puțină legitimitate tradițională.
În acest context, Acordurile Abraham devin o povară, nu un atu.
O apropiere deschisă de Israel ar amplifica presiunile religioase, sociale și economice asupra regimului.
De aceea, prințul moștenitor pare să fi ales prudența și alianțe regionale percepute ca mai „sigure” pentru stabilitatea internă.
Pentru Israel, semnalul este clar. Normalizarea cu Arabia Saudită rămâne un obiectiv important, dar nu poate fi considerată un pilon stabil pe termen scurt.
Politica Riadului este dictată, înainte de toate, de calcule interne dure.
În acest peisaj volatil, Israelul este nevoit să își caute ancore strategice mai previzibile în regiune și dincolo de ea. (Anima News)


0 Comentarii