Dumitru Avakian: La Atheneul Român, un entuziasmant concert-spectacol (VIDEO)

ANIMA NEWS - Am în vedere cel de al doilea concert al Filarmonicii bucureștene, concert al lunii februarie al anului în curs.

Trebuie apreciată în acest sens, susținerea, realizarea celui de al 2-lea Concert în la major de Franz Liszt cu participarea cunoscutei pianiste de origină chineză, Zee Zee. Este o apariție scenică quasi filiformă care contrastează – doar din acest punct de vedere - cu tipologia pregnantă a declamației pianistice lisztiene, o adresare pe care tânăra artistă o dezvoltă cu nobilă dezinvoltură.

Sunetul pianistic dispune de o largă paletă de culori timbrale, de la consistența hotărâtă a tonului la transparențele sensibile ce îmbogățesc prioritar registrul acut al pasajelor de virtuozitate solistică.

Este de menționat, tânăra solistă și-a început studiile muzicale la Berlin, la o vârstă absolut fragedă.

Concertează actualmente pe marile meridiane ale muzicii, în compania ansamblurilor orchestrale de primă linie ale vieții muzicale actuale.

Fiorul romantic al muzicii marelui compozitor, al marelui pianist care a fost Liszt însuși, este susținut în acest caz de o imaginație muzical-poetică realmente fermecătoare dar ferm întreținută, cea pe care o dezvoltă tânăra artistă de-a lungul celor șase episoade ale lucrării.

Pe de altă parte, putem – într-un anume fel - trage concluzia conform căreia marea muzică se naște drept rezultat al marilor întâlniri.

Așa s-a întâmplat de această dată!

La pupitrul dirijoral s-a aflat dirijorul englez Duncan Ward, maestru al unei tinereți întremătoare, cea pe care o dezvoltă acei artiști pentru care energia comunicării poate deveni realmente contaminantă; iar aceasta dată fiind cordialitatea ce animă în egală măsură relația cu solistul, cu întregul ansamblu orchestral, cu publicul de concert.

Iar publicul a fost realmente cucerit până la nivelul unui entuziasm de-a dreptul paroxistic care ajunge a stăpâni teritoriile situate de-o parte și de alta ale rampei sălii de concert.

În adevăr, momentele covârșitoare ale acestui – l-aș numi – concert-spectacol au fost reprezentate de realizarea celebrei suite din baletul Petrușka de Igor Strawinsky.

În locul variantei inițiale, pariziene, cea din anul 1911, a fost preferată varianta târzie, cea din anul 1947 – „scene burlești”, variantă structurată de autor pentru concertele în care apărea el însuși la pupitrul dirijoral.

Acesta a fost momentul culminant al serii de muzică conduse de Duncan Ward!

Căci spiritul unei autentice coerențe constructive, desigur, entuziasmul mobilizator al întregului colectiv orchestral, au determinat un transfer quasi iradiant asupra publicului. Este de remarcat participarea cu totul angajată a partidelor de suflători, a lemnelor, a alămurilor, a percuției.

În alt sens, trebuie remarcată cu special interes, reluarea – de această dată cu susținerea orchestrei Filarmonicii - a lucrării compozitoarei Mihaela Vosganian, anume lucrarea simfonică Broken, cu mențiunea three mood states for orchestra, lucrare scrisă cu câțiva ani in urmă, o creație paradigmatică cum o consideră autoarea, lucrare care îmbină tehnica motivului conducător, a leitmotiv-ului, cu aspecte ale tehnicii concertului pentru orchestră.