Mitul salvatorului: Între adevăr și legendă în cazul Cardinalului Iuliu Hossu de Nando Mario Varga

În peisajul memoriei colective românești, Cardinalul Iuliu Hossu este perceput de mulți ca un simbol de verticalitate, credință și demnitate în fața regimurilor totalitare.

Nando Mario Varga

Dar în ultimii ani, în anumite cercuri, a apărut o afirmație care circulă fără dovezi clare: Iuliu Hossu „a salvat mii de evrei” în timpul Holocaustului. 

Întrebarea este: cât adevăr și câtă legendă există în această credință?

Cine a fost, de fapt, Iuliu Hossu?

Născut în 1885 și devenit episcop greco-catolic de Gherla, Iuliu Hossu a rămas în istorie mai ales pentru citirea Declarației de Unire la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia. După instaurarea regimului comunist, a fost arestat și persecutat pentru refuzul de a renunța la credința greco-catolică.

Moral, Hossu a fost un om al dialogului, un pacifist și un antitotalitar convins. 

Scrisorile și discursurile sale sunt profund umaniste, condamnând violența și persecuțiile, indiferent de regim sau de etnie.

A salvat mii de evrei?

Această afirmație apare ocazional în articole neacademic documentate, în interviuri idealizate sau în postări pe rețele sociale. Dar:

* Numele său nu figurează în baza de date Yad Vashem ca „Drept între popoare” (titlu acordat celor care au salvat evrei în timpul Holocaustului).

* Nu există mărturii scrise sau orale credibile care să ateste un plan organizat, sistematic de salvare a evreilor, orchestrat de Hossu.

* În schimb, alte personalități românești au fost recunoscute cu acest titlu: Traian Popovici (primar la Cernăuți), Viorica Agarici, Dr. Alexandru Șafran (marele rabin al României), etc.

Așadar, este foarte puțin probabil ca Iuliu Hossu să fi organizat vreo rețea de salvare de proporții.

Ce a făcut totuși în acea perioadă?

În pofida lipsei dovezilor despre o implicare directă în salvarea evreilor, nu există nicio probă că ar fi susținut regimul Antonescu sau politica antisemită. 

Dimpotrivă, scrierile sale și poziția sa publică arată un om în profundă opoziție față de ideologiile urii. 

Este foarte posibil ca, în mod individual și discret, să fi ajutat evrei persecutați — dar aceste acțiuni nu sunt documentate la scară mare.

De ce se naște mitul?

România are o istorie complicată cu asumarea trecutului legat de Holocaust. 

În lipsa unor figuri unanim recunoscute ca „eroi ai umanității”, există o tendință psihologică și politică de a construi mituri reconfortante, în care figuri respectate (ca Hossu) sunt învestite cu virtuți salvatoare.

Acest fenomen este similar cu atribuirea unor gesturi de eroism unor personalități religioase fără probe - o formă de memorie selectivă, aproape mitologică, născută mai degrabă din nevoie de identitate decât din realitate istorică.

Concluzie

Iuliu Hossu nu a fost un salvator de mii de evrei, dar a fost fără îndoială un salvator al demnității umane în vremuri întunecate. 

A păstrat neclintit spiritul libertății, a refuzat colaborarea cu dictaturile și a ales închisoarea în locul trădării conștiinței. Legenda trebuie ajustată — nu pentru a-i diminua statura, ci pentru a o ancora în adevărul istoric.

Pentru istorie, el rămâne un martir al credinței, un luptător al spiritului — nu un erou al Holocaustului, ci un erou al demnității. (Nando Mario Varga)