Liana Herman: FLORIN PIERSIC la 90 de primăveri / Scrisoare deschisă (VIDEO)

Dragă Florin

Ai trecut pragul celor 90 de primăveri, am asistat la gala organizată în onoarea ta la București, dar mai ales am rămas încântați și fericiți de performanța ta de a sta peste 3 ore pe scenă cu farmecul tău infailibil, cu memoria care nu te părăsește la nici o vârstă, cu puterea ta de a demonstra o dată în plus că locul tău e pe scenă și menirea ta este interacția cu publicul.

Ne cunoaștem de-o viață. Adică de 57 de ani.

Atunci m-am urcat pe scena Teatrului Național din București și ți-am dat un buchet de flori la a 33-a aniversare.

Sigur că aș putea să umplu paginile unei reviste întregi cu amintiri legate de tine pe parcursul a 57 de ani.

Voi marca numai crâmpeie din ele, lucruri pe care cititorii nu le cunosc fiindcă nu au apărut nici pe scenă, nici în filme.

De pildă faptul că telefonul a sunat la mine în ziua de 8 octombrie 2023 ( pe ecran scria FLORIN) și, dincolo de ecran o voce răgușită și speriată zicea: "Alo ! Cum ești? Cum sunt toți ai noștri? Ce se întâmplă la voi? Că vreau să aud din prima sursă. Ești în legătură cu toți prietenii mei ca să-mi spui că și ei sunt relativ bine? Să știi că vă iubesc pe toți. Pe tine te iubesc mult de atâția ani ..."

Primisem multe telefoane din România (printre ele de la Cristina Muntean producătoarea spectacolelor tale care mi-a propus să vin la ea până se ameliorează situația), dar la apelul tău nu mă așteptam. Eram răvășită de tot ce se întâmplă și am murmurat plină de uimire că suntem bine.

Adică noi, prietenii tăi, nu am pățit nimic în mod fizic, iar în ceea ce mă privește am adăugat că iarba rea nu piere.

Ne-ai demonstrat o dată în plus că prietenul la nevoie se cunoaște, cum zice o vorbă din bătrâni.

Redau mai jos un credo publicat de tine pe facebook, un credo care te-a călăuzit toată viața.

"Am dat oamenilor mult dar am primit înzecit de la ei. Fără voi, fără aplauzele pe care mi le dăruiți, fără mesajele pe care mi le scrieți, fără privirile voastre calde când ne întâlnim pe stradă, aș fi fost sărac. Pentru mine asta e adevărata bogăție. Cea mai de preț".

În scurtele noastre întâlniri nu am apucat să-ți mărturisesc că în copilărie când îmi petreceam vacanțele la Gura Humorului, unchiul tatălui meu care fusese negustor de vite relata că doctorul veterinar Ștefan Piersic era iubitor de evrei chiar în vremuri de restriște pentru aceștia.

Astăzi știu că era vorba de tatăl tău și realizez că tu ai trăit în această atmosferă de lumină, muncă, încredere și iubire față de semeni.

Vezi tu, Florin, aici se intersectează sentimentele noastre cu ale tale.

Ai călcat pe pământul Israelului de vreo 50 de ori. Nu numai ca actor pe scenă, ci și ca vizitator. Ori de câte ori ai câteva zile libere vii în Israel să te bronzezi la soarele Mediteranei, să-ți revezi prietenii, foarte mulți la număr.

Și nu te sfiești nicăieri în lume, la televiziune sau pe meridianele globului să declari adeziunea și iubirea față de noi și să reciți poemul scris pentru tine de Aurel Storin: ”Poporul ales”.

Publicul care te ascultă simte că nu e o poezie învățată și recitată ca oricare alta. Oceanul tău lăuntric provocat de acest text se revarsă ca un fluid în sală și publicul reacționează pe măsură: se ridică

În virtutea declarației tale că Israelul este pentru tine a doua patrie, îți repet ca pe un laitmotiv versurile mele care acum, în vremuri problematice pentru noi, se potrivesc mai mult decât oricând.

Ne-ai demonstrat, dragă Florine
Prin film, teatru și iubire
Că arta ta fără de seamăn
Primește- a neamului cinstire.
La ceas de cumpănă când alții
Se-ntorc cu spatele spre noi
Ne-ai fost prieten de nădejde
La bucurii și la nevoi.
Ai declarat fără tăgadă
Pentru acei ce vor să știe
Că prietenia cu evreii
E pentru tine temelie.
Și ai venit în Țara Sfântă
De-a lungul anilor ades
Acum de ziua ta Florine
Îți mulțumim că ne-ai ales.